HT Meeting ediţia a-IV-a Orşova

28 iulie 2013 ora 12:00 amiaza
Toată lumea îşi face bagajele, cu un ochi râzând, cu celălalt plângând însă într-un ritm nu foarte alert, ci mai degrabă unul delăsător şi cu ochii minunaţi încă de priveliştile întrezărite pe după pensiune. Dar stai... povestea mea nu începe aşa, ci aşa se termină. Dorind a relata principalele momente trăite încep o derulare a casetei oprindu-mă la...

iulie 2012, amiază
Cu berea în faţă şi cu zâmbetul până mai încolo de urechi, organizatorul întâlnirilor HT în ţară tăcea, gânditor, într-o ceată de "berişti". Se gândea el aşa, unde ar trebui organizată întâlnirea HT din anul ce va să vină. La colţul opus, cu 3 beri în faţă în loc de una, stătea un durduliu "halberist", fericit de faptul că şi-a doborât adversarul la un concurs de halbere şi... care se părea că îi va elucida misterul organizatorului. Se ridică şi strigă: "Orşova", iar mai în glumă mai în serios, în iarna anului 2013, după discuţii interminabile, decizia a fost luată: "HT Meeting 2013 se ţine la Orşova".

24 iulie 2013, 2:00 dimineaţă
După câteva ore de plimbări aiurea prin Bacău, mă întâlnesc cu echipa şi îi dăm bătaie la drum. Avea să ne aştepte un drum extrem de lung, căci din Bacău până în Orşova traversezi aproape jumătate de ţară, însă ca noi aveau mulţi alţii să facă, fiindcă o întâlnire Hattrick nu se ratează, indiferent de locaţie.

În drumul nostru spre paradis, am vizitat câteva locuri splendite ale ţării, căci de n-ar mai fi, nu s-ar mai povesti: Transfăgărăşan, Bâlea Lac, Barajul Vidraru, Mănăstirea Curtea de Argeş, Târgu Jiu(Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului). După un drum atât de lung, uite şi răsplata... "am ajuuuuns!" - am exclamat. (http://www.discoverthetrip.com/uploads/images/9746-Or%C8%99ova_Orsova_Romania_Europe_05.04.2012_2.jpg)

Chiar dacă bateriile erau aproape de zero şi fâlfâiau înspre somn, odată ajunşi acolo parcă cu toţii am primit o energie de nicăieri şi am pornit uşor spre pensiune. Zic uşor pentru că frumuseţile zonei nu te lăsau să apeşi pedala de acceleraţie mai mult de un sfert. Soarele strălucea atât de frumos în valurile ce izbeau atât de uşor malurile orşovinene. Parcă nici gropile de le întâlneam în drum spre pensiune nu erau la fel de înjurate precum cele întâlnite până atunci. Şi iată-ne, am ajuns la pensiunea celor 81 de trepte pe numele ei "Alina şi Sorin". Acolo ce să fie?! Bucurie mare, ne reîntâlnisem cu durduliul nostru simpatic care ne-a primit din nou cu braţele deschise. Desigur mai erau câteva feţe cunoscute şi obosite de la drum, însă acea zi nu a fost decât de acomodare pentru e urma să vină, finalul serii însă nu mi-l amintesc prea bine, pălinca o fi fost de vină. :)

25 iulie 2013 - Hai salut, măi Decebal!
După o trezire de dimineaţă şi cu ceva dificultăţi, că deh... bat-o vina de pălincă, Adi, gazda noastră, a dorit să ne prezinte împrejurimile. Şi cum au mai ajuns şi alţi useri ai Hattrick-ului, am pornit cu toţii la drum admirând şi pozând frumuseţile zonei. Evident că am ajuns şi la nea' Decebalus Rex, care parcă ne aştepta de atâta vreme să-l eliberăm din muntele ce-l ţinea prizoner de atâta timp, dar ţeapă! L-am amăgit totuşi cu câteva poze, i-am dat onoarea să facă câteva poze cu noi şi evident că personal am râs de nasul lui care era destul de părjolit, probabil i se "jupise" pielea de la soare. (https://plus.google.com/photos/104358321775234410566/albums/5906141130669998961/5906145253274421122?pid=5906145253274421122&oid=104358321775234410566). Evident, drumul nostru nu avea să se oprească aici, că doar nu am bătut atâta drum cu toţii, aşa că am insistat, până am ajuns la o peşteră(https://plus.google.com/photos/104358321775234410566/albums/5906141130669998961/5906144452041224946?pid=5906144452041224946&oid=104358321775234410566). Ce e drept, ne-a luat ceva timp să o găsim. Atunci m-am gândit că o fi fost de vină pălinca de aseară... a stai, asta a fost doar la mine, răspunsul corect e faptul că nu am găsit niciun indicator până acolo. Ce e drept, a meritat efortul, chiar dacă unii nu au îndrăznit să ajungă până la capăt, doar ce au mai dat vina pe copii, neveste sau chiar pe investiţiile de la piept în jos.

Evident că după asemenea peripeţii trebuia să vină şi seara grătarului plus numeroasele băuturi aduse din diferite colţuri ale ţării, care ne-au pus să dăm diferite concerte, ne-am găsit spiritul creativ în fredonarea mai multor melodii. Mulţi au declarat a doua zi că au crezut că am adus cine ştie ce vedete să ne cânte, dar defapt cânta pălinca pentru toţi.

26 iulie 2013, Bun venit comunitate!
Dacă până în această zi erau ajunşi la Orşova cei mai fanatici hattrickeri, ei bine vineri a sosit grosul de iubitori ai jocului. În mare parte, cu mic cu mare, s-a ajuns de pe la primele ore ale zilei, fapt ce ne-a permis să vizităm chiar Orşova în sine, cu obiective precum Mănăstirea Sfânta Ana (https://plus.google.com/photos/104358321775234410566/albums/5906141130669998961/5906148088206068962?pid=5906148088206068962&oid=104358321775234410566) sau chiar o biserică catolică destul de interesantă ca aspect, a cărui nume nu mi-l amintesc(https://plus.google.com/photos/104358321775234410566/albums/5906141130669998961/5906148491668726658?pid=5906148491668726658&oid=104358321775234410566).

Dacă până atunci Adi, gazda noastră, a dorit să ne prezinte părţile mai "nebunatice" ale zonei, se pare că de această dată a vrut să scoată alcoolul din noi şi ne-a prezentat şi aspectul credincios al oraşului.
Mulţumim Adi pentru aceste momente. Nu de alta, dar aveam nevoie pentru seara ce urma să vină.

După o plimbare frumoasă şi o masă copioasă, activităţile au fost împărţite: unii au preferat să-şi aprofundeze antrenamentul în bere, alţii să-şi demonstreze abilităţile de voleibalişti în apă (https://plus.google.com/photos/107154298831098881703/albums/5906421600305612193/5906429092053826034?pid=5906429092053826034&oid=107154298831098881703) şi alţii să-şi piardă răbdarea la pescuit(https://plus.google.com/photos/107154298831098881703/albums/5906421600305612193/5906429169721842738?pid=5906429169721842738&oid=107154298831098881703), căci nu am avut parte decât de o captură de-a lungul şederii noastre la pensiune.

Toate aceste evenimente au fost surprinse în timp real şi transmise cu ajutorul unei camere web către comunitatea de acasă ce nu a putut fi prezentă la întâlnire.

27 iulie 2013, O nouă zi plină de activităţi!
Chiar dacă ziua de sâmbătă ar fi fost dedicată în mod normal meciurilor, se pare că de această dată comunitatea a preferat să meargă la o plimbare cu vaporul. Cu toate acestea, cei care au dispus de tehnologie(vezi tu... telefoane care mai de care) nu s-au putut abţine şi au urmărit meciurile. Cu un ochi în telefon, cu altul la peisajele întâlnite pe traseu(din nou Decebalus Rex, Tabula Traiana etc), ne-am bucurat de o "croazieră" de bun gust(https://plus.google.com/photos/107154298831098881703/albums/5906421600305612193/5906427529908385154?pid=5906427529908385154&oid=107154298831098881703). Ce e drept, eu personal în ultimele 20 de minute la întoarcere eram destul de nerăbdător, deoarecere parcă simţeam că ne aşteaptă ceva şi nu, nu era băutura sau mâncarea.

Chiar dacă nu mă aşteptam chiar la o asemenea surpriză, se pare că am rămas cu toţii fără cuvinte. Proprietarul pensiunii a dorit să ne facă un cadou pentru buna noastră purtare şi cine ştie pentru mai ce, o plimbare pe Dunăre cu banana(https://plus.google.com/photos/107154298831098881703/albums/5906423050062240321/5906426427593522562?pid=5906426427593522562&oid=107154298831098881703). Aceste momente au fost mai greu de descris în cuvinte, deoarece adrelina era ridicată, unii trăind acele momente cu frică, alţii cu bucurie iar alţii cine ştie...
Însă pe lângă aceste evenimente nu putea să lipsească ceea ce ne-a unit pe toţi aici şi anume fotbalul(https://plus.google.com/photos/107154298831098881703/albums/5906423050062240321/5906428662581454658?pid=5906428662581454658&oid=107154298831098881703). Aşadar băieţii noştri au strâns liniile şi s-au apucat de ce îşi doreau încă de când au venit. Eu personal, n-am putut fi decât fotograf din cauza unor probleme medicale, dar am văzut acolo încrâncenare, motivaţie, dorinţă de victorie şi frica de a nu mai găsi mingile trimise peste gard. Chiar dacă am fost trimis să caut mingea şi nu am reuşit să vin înapoi decât cu o ceapă, am fost încântat să asist.

28 iulie 2013, La revedere Orşova!
Şi am ajuns din păcate şi la încheierea acestui articol,derulând caseta cât mai greu posibil. După un mic-dejun extrem de gustos şi după ultimele cuvinte a venit timpul să ne luăm cu toţii rămas bun. Au fost câteva momente extrem de frumoase care au întărit încă odată comunitatea Hattrick, în care s-a demonstrat că omenia şi voia bună sunt omniprezente şi din care cu toţii am avut de învăţat de la cei prezenţi.

Acum, pe final cu siguranţa comunitatea prezentă doreşte să mulţumească atât gazdelor pensiunii cât şi gazdei noastre Adi pentru organizare, pentru locurile bine alese şi pentru atmosfera de care am avut parte.

Mulţumim pentru prezenţă şi să ne vedem cu bine şi la următorul HT Meeting!
(https://plus.google.com/photos/104358321775234410566/albums/5906141130669998961/5906155898216074050?pid=5906155898216074050&oid=104358321775234410566)

Nota editorului:
Aprecierea cititorilor faţă de munca autorului poate fi exprimată cu un simplu click pe butonul Like, un comentariu sau o declaraţie de presă cu referire la acest material.
Vă aşteptăm pe forum: (16336028.1)

---

Articolul anterior: Încotro ne îndreptăm? (17244)

Link directly to this article (HT-ML, for the forum): [ArticleID=17293]