Community » Hattrick Press

Sistemul standard pentru Echipele Naționale

Written by HPE-Flatron

Premisa de bază pentru acest articol este că echipele naționale folosesc jucători multiskill, care pot optimiza rating-urile de meci (fără a ne lega de constrângerile de formare de la echipa de club). Voi explica cum jucătorii cu mai multe picioare sunt combinați pentru a le exploata pe deplin capacităţile şi vom vedea cum jucătorii se completează reciproc.
De asemenea, voi explica variațiile ratingurilor, atunci când o echipă națională are un antrenor ofensiv, defensiv sau neutru.
Teoria propusă este susținută de „dovezile” furnizate de meciurile internaţionale: Echipele care joacă în etapele avansate ale Cupei Mondiale folosesc de obicei principiile descrise aici.

Mă refer la un Sistem Standard și variațiile sale (care este în mod intenționat legat de modelul standard din fizică). Acest lucru este, de asemenea, familiar lui ercanto (8118689), Jestar (3542943) și altor nume interesante din joc. Este un modul destul de popular, discutat pe larg de către experții tactici la nivel mondial.
Articolul este menit a-i ajuta pe managerii mai puțin experimentați, arătându-le cum, fără a fi un „geniu” tactic, ci doar printr-un plan bine pus la punct, o naţională mică-medie, precum Slovenia (sub 4000 de useri activi), poate câștiga medalia de argint la o Cupă Mondială.

Atenție! În articol se vorbește de naţionala de seniori, dar majoritatea lucrurilor prezentate sunt valabile și pentru U-20.

Cum să joci un meci? Cum să faci aroganţe tactice celor mai buni selecţioneri?
E mai ușor decât crezi! De cele mai multe ori, micile detalii fac diferența.

De câţiva ani, Hattrick a impus o nouă filozofie: formaţiile mutiskill. Evoluția jocului (viteza antrenamentului, scăderea skill-ului, etc) implementată de către dezvoltatori a creat ca obiective de bază reducerea importanței jucătorilor uniskill și creșterea beneficiilor aduse de jucătorii cu secundare. Prin urmare, nu e nimic surprinzător la faptul că naţionalele sunt pline de jucători multiskill, unii fiind antrenați la două skill-uri, alții la trei sau chiar patru (există extreme antrenate la Construcție, Pase, Extremă și Apărare).

Ce se întâmplă când joci cu mai mulți jucători multiskill?

Skill-urile multiple ale fiecărui jucător ajută simultan rating-urile unei echipe MS, în funcție de poziția jucată și ordinul individual, şi combat un eventual nivel mai redus de antrenament al unui jucător oarecare. (De exemplu, orice pierdere cauzată de un nivel de wing mai scăzut al unei extreme, poate fi compensat de nivelul de wing al unui fundaș lateral, de nivelul de pase al celui mai apropiat mijlocaș și media skill-urilor atacanților).

Ca urmare, în majoritatea situațiilor, echipele optimizate foarte bine, ca NT-urile, vor prefera să utilizeze jucători care pot asigura o contribuție totală mai bună, față de cei care au doar un skill principal foarte dezvoltat. De exemplu, dacă jucăm un mijlocaș care nu a fost antrenat la extremă pe postul de IMTW, atacul nostru pe acel flanc va fi mic. Dacă folosim un jucător cu Construcție magic (18) în locul unei extreme cu Construcție titanic (15), vom câștiga câteva procente pentru posesie, dar ne vom aștepta să pierdem aproape fiecare șansă de a marca pe partea respectivă. În marea majoritate a cazurilor, să-i alegi pe cei cu mainskill ridicat pur și simplu nu merită (din moment ce șansele de a câștiga un meci nu vor crește).
Luând în considerare că multe naționale au jucători cu două skill-uri ridicate (construcție și extremă - ca să mergem pe acelaşi exemplu), este clar că, în cele mai multe cazuri, merită să ai jucători multiskill pe post de extremă (sunt de acord că există şi excepții, dar nu le voi discuta aici).

Dar mijlocul?

În Hattrick, mijlocul este regele și dacă ne uităm la echipele care ajung frecvent în tururile avansate ale Cupei Mondiale, putem observa că toate preţuiesc posesia. Asta nu înseamnă că nu poți câștiga jucând Contraatac (așa cum Slovenia a demonstrat contra Italiei în semifinala Cupei Mondiale), dar această tactică este, fără îndoială, mai puțin eficientă decât pentru echipele de club, în parte pentru că este posibil să se schimbe antrenorul, chiar înainte de joc(pentru a surprinde adversarii) și este foarte greu să realizezi concomitent un nivel de apărare suficient de bun și un nivel de atac care să concretizeze ocaziile.

Motorul jocului se bazează pe proporții și cu cât skill-urile sunt mai mari, rația va tinde spre 50%. Așa că, este destul de complicat să ai rating-uri de apărare ridicate fără să folosești un antrenor defensiv, dar asta presupune reducerea probabilităţii de înscriere a unui contraatac, deoarece rating-ul de atac scade din cauza profilului defensiv al antrenorului.
În concluzie, întotdeauna alegi să joci cu trei mijlocași și două extreme, excluzând cazul în care plănuim să jucăm un CA fără posesie (5-2-3 cu două extreme, 5-3-2 cu una sau două extreme).

Cum ajută o echipă multiskill apărarea?

Din moment ce mereu jucăm cu extreme, nu vom alege să sacrificăm atacul pe flancuri decât în cazuri excepţionale.
Fundașii laterali au contribuția cea mai mare când joacă normal, deci să folosești doi fundași laterali pe poziție normală ar fi cea mai logică alegere. Ar putea fi o problemă să lași o „gaură” în apărarea centrală, dar dacă avem jucătorii potriviți (mijlocași antrenați la apărare, de exemplu), nu trebuie să ne îngrijorăm și în majoritatea cazurilor nu ar trebui să ne sperie prea tare atacul central al adversarului, chiar dacă folosim doar un fundaș central.

Şi atacul?

Atacul multiskill se bazează pe TDF-ei (Atacanți Defensivi Tehnici). Atacanţii defensvi cu o altă specialitate sunt şi ei utili, dar o să mă axez aici doar pe TDF-ei). Aceștia sunt jucători care au fost antrenați la construcție, pase și atac.
Majoritatea naționalelor au TDF-ei cu suma paselor și a construcției în jur de 30 (mitic PM și legendar PS, legendar PM și mitic PS sau alte combinații) sau chiar mai mult, până la 32-33. Adesea, atacul merge până la legendar maxim.
TDF-eii sunt importanți pentru că nu jucăm de obicei Contraatac (cum am menționat mai sus) și orice jucător care ajută mijlocul e vital. Atacanții jucați pe poziție normală, din păcate, nu contribuie la îmbunătăţirea posesiei.
Mai mult, un TDF antrenat corect, are un nivel de pase ridicat şi ajută ratingul atacului lateral, ceea ce înseamnă că împuşcăm doi iepuri dintr-un foc.
Chiar dacă decidem să folosim un atacant normal, majoritatea unor asemenea jucători sunt antrenați și la extremă (deoarece contribuția lor totală este mai mare față de o jumătate de nivel de atac în plus), așa că strategia obișnuită pentru echipele multiskill este să atace pe flancuri (dar nu e obligatoriu să folosească tactica „Atac pe flancuri”).

Care e formația optimă?

Formația noastră standard 3-5-2 implică trei mijlocași normali (este ordinul cu cea mai mare contribuție la posesie), două extreme cu un nivel ridicat și de construcție (jucate normal sau ofensiv), doi TDFi, doi fundași laterali pe poziție normală și un fundaș central. Această formație produce un mijloc ridicat, atac pe flancuri foarte bun și o apărare echilibrată.

Schimbând antrenorul, această formație poate fi foarte defensivă (17-18 apărare cu antrenor defensiv) sau foarte ofensivă (16-17 atac pe flancuri cu antrenor ofensiv). Avem și flexibilitate (putem introduce în teren o extremă cu un nivel de PM mai ridicat decât cel de Wing, un TDF poate avea mai multă construcție sau mai multe pase, sau fundașul lateral poate avea mai multă extremă ori apărare...).
Alegerea antrenorului ofensiv/defensiv este în general tactica principală a naționalelor, deoarece nicio altă simplă mutare nu poate crea o diferență atât de semnificativă a rating-urilor.
Formația standard este punctul standard de plecare pentru pregătirea unui meci (cu unele excepții, ori de câte ori puterea relativă a adversarului variază semnificativ, așa că folosim alte formații, în special când suntem outsideri sau favoriți).

Orice formație oferă variații și sistemul standard pentru naționale nu este o excepție. Sistemul 3-5-2 este destul de echilibrat, dar dacă vrei să joci mai defensiv sau ofensiv, avem puține opțiuni.

Formații defensive

Apărarea variază și ea în funcție de tipul antrenorului. Prima opțiune este un 3-5-2 cu două extreme spre centru/WTM (extreme adevărate, nu mijlocași). Cu două nivele medii de atac pe flancuri încă putem înscrie și avem maximizat mijlocul.

O altă opțiune este 4-5-1. Aceasta mereu necesită doi fundași centrali spre flanc (pentru că adversarul rar joacă cu un atac central semnificativ). Este posibil să joci CA, folosind două extreme ofensive (sau jucate pe poziție normală). În atac, această formație necesită un singur TDF sau un singur FTW (un atacant normal cu un nivel ridicat de extremă, jucat „spre flanc”). Uneori, se poate juca și cu un Mijlocaș spre flanc (IMTW), orice mijlocaș de acest gen ar trebui să aibă un nivel consistent de extremă și/sau ceva pase.

Formații ofensive

Le folosim atunci când trebuie să atacăm cu orice preţ sau când circumstanţele ne permit să reducem mijlocul sau apărarea ca să mărim rating-urile de atac.
Facem asta pentru că putem juca Normal împotriva unui PIC al adversarului, sau pentru că avem TS mai mare, sau pur și simplu pentru că ne așteptăm ca rating-urile noastre să fie mult mai bune decât al adversarului (dacă avem un avantaj clar mai bun, clasicul 3-5-2 e puțin probabil să fie folosit și formația aleasă diferă mult de cea standard).

Un asemenea scenariu cere un atrenor ofensiv, dar unul neutru poate fi la fel de bun.

Vom opta pentru orientarea jucătorilor, așa că extremele sunt „ofensive” (sau normale, dacă putem crește atacul pe flancuri folosind un TDF), fundașii laterali joacă normal și, într-un 2-5-3, de obicei jucăm fără un fundaș central (pentru că fundașii laterali, bine antrenaţi la extremă, cresc semnificativ atacul pe flancuri și e greu să ne lipsim de ei).

Dacă ne așteptăm ca adversarul să nu fie defensiv (chiar și 3-5-2 cu un antrenor defensiv), o soluție interesantă în atac este să mergi pe un 3-5-2 cu un atacant normal și un TDF. Un atacant normal, antrenat la extremă, de asmenea, va crește atacul pe flancuri mai mult decât un al doilea TDF și, față de FTW, crește rating-ul ambelor flancuri.
De asmenea, atacul central va fi destul de mare ca să avem șanse „reale” de a da un gol pe centru (minim 15%, de exemplu). Nu vrem să ne bazăm doar pe toate șansele alocate atacurilor pe flancuri. Într-un 3-5-2, ne putem permite mijlocași ofensivi, care pot ajuta atacul central, din moment ce apărarea centrală beneficiază de aportul unui fundaș central.

Și mai ofensiv, putem alege un 2-5-3, cu toate permutările sale. Haideți să începem cu mijlocașii: nu ar fi ieșit din comun să folosim mijlocași ofensivi, dar nu e nici obligatoriu. Din moment ce am lăsat o „gaură” în apărarea centrală, dacă folosim mijlocași normali antrenați la apărare, putem închide acea gaură cu apărarea lor, deci poate fi o alegere atractivă. Desigur, orice mijlocaș antrenat „puternic” la pase, va fi ofensiv, așa că ne putem permite o mică pierdere la mijloc. În atac, vom alege între a juca cu unul, doi sau chiar trei TDF-ei, ceilalți ar fi atacanți normali. Numărul TDF-eilor cu care joci depinde de cât de mult ai nevoie de mijloc (și, desigur, de calitatea TDF-eilor).

Să joci cu trei atacanți (FWN) este cel mai practic când joci împotriva echipelor slabe. Oferă mai mult atac central, mai multe oportunități de a înscrie pe centru, dar cu un mijloc mai scăzut, deci mai puține ocazii. Cea mai bună alegere depinde de la meci, la meci.

Mai e de adăugat faptul că mai multe formații ofensive pot juca cu mijlocași spre flanc (IMTW), în special dacă ne așteptăm la o apărare foarte puternică a adversarului și noi dorim să întărim cât mai mult atacul lateral. Mijlocul pierdut nu este prea mare și boost-ul pe care îl primește atacul depinde de tipul de jucător. Cu jucătorii potriviți (de exemplu: 17-18 PM, 15/17 Wing + 10 Pase), folosind un IMTW (același jucător care poate juca pe post de extremă normală sau extremă spre mijloc într-un defensiv 3-5-2) poate fi mișcarea tactică decisivă.

În concluzie

Am descris sistemul standard care este folosit de către majoritatea țărilor mijlocii-mari, inclusiv Slovenia. Aceste reprezentative folosesc aproape exclusiv una dintre aceste formații împotriva unei echipe echivalente și singura alternativă serioasă este un CA extrem. Antrenorii naționalelor de asemnea se confruntă cu alte formații, jucate de echipe mai slabe cu jucători multiskill mai puțin dezvoltați, cum ar fi 5-5-0, având ca scop un egal, sau un atac pe o singură parte într-un 4-5-1 sau un 5-4-1 CA, cu atac tot pe o singură parte... Dar voi vorbi despre acestea cu altă ocazie.

Possible spoiler. Click here to show

Nota editorului:
Aprecierea cititorilor faţă de munca autorului poate fi exprimată cu un simplu click pe butonul Like, un comentariu sau o declaraţie de presă cu referire la acest material.
Vă aşteptăm pe forum: (16501754.1).

Articolul anterior: Planul generației MS (partea I) (17612).