Community » Hattrick Press

HT-Gusy: "Mi-e dor de muzica și dansul latino"

Written by HPE-relu_

La o șuetă cu HT-Gusy, o fată din Venezuela care lucrează, în Suedia, ca dezvoltator al unui manager online despre fotbal.

Există un mare interes cu privire la oamenii care dezvoltă jocul. Mai ales dacă provin din comunitate. Mulți manageri consideră că o slujbă la jocul pe care-l îndrăgesc este un loc de muncă de vis. Cine sunt norocoșii care au reușit?
Haideţi să aflăm mai multe despre oamenii care lucrează la Hattrick: cine sunt și care e povestea lor.
Ne face mare plăcere să vă prezentăm un interviu cu HT-Gusy, o domnișoară din Venezuela care dezvoltă un manager online de fotbal, produs de o companie suedeză.

Despre tine
Hattrick Press: Bună HT-Gusy şi mulţumim pentru amabilitatea de a ne acorda un interviu. Eşti una dintre cele 3 persoane care lucrează efectiv la dezvoltarea jocului (ceilalţi 2 fiind HT-Bodin şi HT-Jens, dacă facem abstracţie de intervenţiile episodice ale lui HT-Daniel) şi, foarte interesant, singura fată din echipă.
Considerăm că povestea ta e foarte interesantă şi suntem gata să o ascultăm.
Pentru început te rugăm să te prezinţi.
HT-Gusy: Salutare, sunt Gusy. Prenumele meu real e Maria dar am primit această poreclă în copilărie iar acum toată lumea îmi zice aşa. Dacă mă strigă cineva altfel, cel mai probabil nu voi întoarce capul, hehe!

HP: Ce legătură ai cu fotbalul?
G: Sunt fan Real Madrid de când mă ştiu, probabil din cauza familiei. N-am jucat prea mult fotbal, jucam mai des hockey pe iarbă, dar îmi face mare plăcere să-l privesc.

HP: Ai fost vreodată pe stadion ca spectator la un meci? Dacă da, îţi aduci aminte de ceva special?
G: Da, bineînţeles că am fost. Nu pot uita singura dată, până acum, când am fost pe Bernabeu. Era un derby împotriva celor de la Atletico Madrid, iar tribunele au fost pline ochi. Atmosfera de pe stadion mi-a făcut pielea de găină. Am bătut cu 3-2, a fost un meci nemaipomenit!

HP: Hehe. Puţine sporturi pot provoca trăiri atât de puternice precum fotbalul. Să trecem la întrebări mai personale.
Dacă te-aş vizita acasă şi aş arunca o privire în camera ta, ce mi-ar sări în ochi?
G: Un pat şi câteva dulapuri? :))
Cu siguranţă n-ai găsi lucruri împrăştiate peste tot, cu excepţia jucăriilor căţeluşului meu.

O fată din Venezuela, în Suedia
HP: În Venezuela, un fost şofer pe autobuz a devenit preşedinte în 2013, ceva greu de imaginat în Europa. Viaţa de zi cu zi trebuie să fie foarte diferită faţă de cea din Occident. Din cele trăite de tine, ne poţi spune cele mai bune 3 lucruri din Vestul Europei şi (lăsând la o parte familia sau vremea) 2 lucruri de acasă care îţi lipsesc?
G: Despre preşedinte şi starea generală a treburilor din Venezuela aş prefera să nu comentez.
Nu pot vorbi despre alte ţări dar, din punctul meu de vedere, cele mai bune 3 chestiuni care se întâmplă în Suedia sunt următoarele:
* Lucrurile pur şi simplu funcţionează. Foarte rar apar întârzieri sau alte neajunsuri în viaţa mea de zi cu zi.
* Oamenii au încredere unii în alţii, cu mici excepţii, spre deosebire de ţara din care provin eu.
* Nu există sărăcie, iar diferenţa dintre clasele sociale nu se simte.

De două lucruri îmi e tare dor: familia şi vremea frumoasă de acasă. Dar, ai zis să lăsăm astea deoparte.
* Mi-e dor de prietenia oamenilor şi de faptul că se găsea mereu cineva care să facă o glumă indiferent de situaţie. Aici oamenii sunt de regulă serioşi şi reţinuţi faţă de persoanele necunoscute.
* Muzica şi dansul latino.

HP: Suedia şi celelalte ţări scandinave sunt considerate ca fiind exemplare în ceea ce priveşte egalitatea dintre sexe şi alte drepturi civile.
Eşti de acord? Există diferenţe în modul în care sunt tratate femeile (în general şi în industria IT) dacă facem comparaţie între Venezuela şi Suedia?

G: Da, sunt total de acord în ceea ce priveşte modul în care se respectă aici egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Din acest punct de vedere n-am avut nicio problemă oriunde am muncit, dar în viaţa de familie din Venezuela femeile sunt cele care trebuie să aibă grijă de copii, chiar dacă muncesc cu normă întreagă. Aici nu e aşa, şi apreciez în mod deosebit legăturile dintre tătici şi copiii lor.

HP: Spune-ne, te rog, câteva lucruri amuzante pe care le-ai trăit în Suedia.
G: Nu ştiu dacă e funny, dar..., prima dată când am fost la supermarket mi-a luat vreo 2 ore să cumpăr strictul necesar. A trebuit să traduc totul cu Google Translate.

HP: Trebuie să fi fost o imagine amuzantă. :)
Care sunt diferenţele între lucrul într-o echipă din ţara natală şi o echipă de suedezi?
G: Cea mai mare diferenţă e că în Venezuela avem toalete separate pentru femei şi bărbaţi, hahaha!
Oamenii de aici sunt mult mai relaxaţi la serviciu, îşi dau pantofii jos, pot aduce copiii sau animalele de companie la birou, au pauză de cafea...
În Venezuela atmosfera de lucru e mult mai formală, cu orare stricte şi o grămadă de reguli. Recunosc că la început eram puţin agasată de atâta lejeritate, apoi am realizat că oamenii sunt mult mai eficienţi dacă muncesc în acest stil.

HP: Mda... toţi avem probleme de acomodare. Care a fost cel mai dificil obstacol cu privire la munca ta în Suedia, dar în Hattrick?
G: Ei bine, îmi place să lucrez pentru Hattrick şi atmosfera de la birou e fantastică. Cel mai neplăcut aspect este cel al limbii în care se comunică. Nu în ceea ce priveşte proiectele din joc, fiindcă atunci toţi vorbim în engleză, ci atunci cand povestim despre altceva. Colegii mei sunt foarte atenţi şi mută convorbirea în engleză când sunt prezentă şi eu. Totuşi, uneori nu mă observă sau uită (sunt oameni şi ei) şi e cam neplăcut să te afli într-un grup dar să nu înţelegi ce se povesteşte.
De asemenea, toamna târziu şi în prima parte a iernii soarele apune foarte devreme şi mi se pare foarte ciudat (şi trist) să lucrez la 4 după masa şi să văd că e întuneric afară.

HP: Majoritatea europenilor ar considera ciudat să mai fie lumina afară, iarna la 4 ore după prânz. Dar, până la urmă, faptul că cineva vede ciudăţenii acolo unde altcineva vede lucruri normale face parte din farmecul împărtăşirii experienţelor noi.
Editorul din Venezuela a locuit un an în Stockholm şi nu a văzut soarele toată iarna. În zilele normale cerul era colorat în diferite nuanţe triste de gri, iar în timpul zilelor mai bune puteai avea parte de un gri mai luminos.

Îşi aminteşte cât de şocat a fost să vadă că suedezii fac băi de soare peste tot (efectiv întinzându-se pe pietre ca şopârlele), iar câteva luni mai târziu la fel făcea şi el. :D

G: Exact! Şi eu, în timpul verii, stau la plaja oriunde apuc.

HP: :D Că tot am pomenit de manageri din Venezuela, unii spun că ai o atitudine diferită de când te-ai mutat, crezi că noua viaţă ţi-a schimbat felul de a fi?
G: Nu cred ca m-am schimbat foarte mult şi nimeni din cercul meu de prieteni sau din familie nu mi-a spus asta. Cred că această impresie se datorează faptului că înainte de a fi angajată eram MOD şi activitatea mea pe forum era foarte intensă. Postam des, ajutam şi răspundeam la întrebări. Acum am posibilitatea de a ajuta într-un alt mod şi de aceea apariţiile mele pe diferite threaduri deschise de conaţionalii mei s-au mai rărit.

O fată şi un manager online despre fotbal
HP: Dacă tot am pomenit despre forum şi cariera ta dinainte de a deveni oficial HT, să vorbim şi despre primele zile din joc.
Cum ai aflat despre Hattrick şi ce te-a determinat să rămâi alături de noi?
G: La un loc de muncă anterior toţi colegii jucau Hattrick şi am început să joc şi eu. Nu m-am implicat foarte mult în primele luni, până când am descoperit forumul şi n-am mai avut scăpare. Fără dubiu, comunitatea m-a făcut să stau în joc atât de mulţi ani.

HP: Comunitatea, suspectul de serviciu când vine vorba despre dependenţa faţă de Hattrick. Să ne întoarcem la jocul în sine. Crezi că eşti un bun manager? Ai o echipă competitivă (spre deosebire de ceilalţi HT-ei)? şi, dacă da, care ar fi explicaţia?
G: Hmmm..., depinde ce înţelegi prin bun manager. N-am fost niciodată un geniu tactic dar am jucat în prima divizie din Venezuela, am ştiut să fac bani şi mi-am optimizat lotul astfel încât să scot ratinguri bune fără să plătesc salarii uriaşe. Şi da, într-un fel sunt competitivă şi acum. Echipa mea e pe locul 4 în divizia secundă, dar nu mai am ambiţia de a câştiga trofee cum era înainte. Şi asta din două motive: primul, acum îmi petrec timpul altfel când sunt conectată la Hattrick, şi al doilea, nu cred că e corect faţă de ceilalţi manageri, fiindcă, spre deosebire de ei, eu văd toate rotiţele motorului.

HP: Să vorbim puţin despre imaginea pe care o ai tu despre joc.
Ţi se pare un joc accesibil tuturor? Contează mai mult strategia economică sau aptitudinile de manager ale userului? Constituie comunitatea o mare forţă a jocului? Care e filozofia ta de joc? Ce-ţi place la acesta?
G: Cred că am răspuns la o parte din aceste întrebări în răspunsurile anterioare. Cu siguranţă că Hattrick poate juca oricine, finanţele sunt un aspect foarte important dar managerul decide cum vrea să facă performanţă: cu bani strânşi la puşculiţă sau prin varietate tactică.
Comunitatea este o componentă esenţială a jocului, evident.
Am vorbit deja despre filozofia mea de joc, iar ceea ce-mi place cel mai mult e planificarea pe termen lung şi comunitatea. Înainte de a fi angajată mi-am făcut mulţi prieteni prin intermediul acestui joc, iar acum am şi mai mulţi.

HP: La ce lucrezi acum?
G: La estimarea antrenamentului, opţiune implementată în urma votului platinaţilor. Live ratings mi-ar fi plăcut mai mult şi era mai uşor de realizat, dar mi-a făcut plăcere să intru în măruntaiele jocului şi să văd în detaliu cum funcţionează.

HP: Care sunt cele mai importante aspecte ale muncii tale?
G: Totul! Chiar sunt pasionată de job-ul ăsta şi sunt bucuroasă luni dimineaţa că mă duc la birou, dacă poţi să-ţi închipui!
E foarte greu să spun ce e cel mai interesant, mai ales acum după ce s-a terminat tevatura cu Zattikka.

HP: E înduioşător faptul că-ţi iubeşti meseria atat de mult. Dacă ar fi să optezi între mai multe sarcini pe care le-ai alege:
a) dezvoltarea unor noi opţiuni de la 0, utilizându-ţi creativitatea;
b) schimbarea unor coduri vechi, analizarea codurilor implementate de foştii dezvoltatori ai jocului;
c) rezolvarea bug-urilor, cu cât mai vechi şi mai enervante, cu atât mai bine.
G: Cu siguranţă as alege b. Următoarea pe lista ar fi varianta c, rezolvarea bug-urilor vechi poate fi frustrantă dar reuşita oferă o satisfacţie pe masură!

HP: O fată care lucrează în IT nu e ceva foarte neobişnuit. La fel se poate spune şi despre o fată căreia îi place fotbalul. Dar o fată care să lucreze la dezvoltarea unui manager online despre fotbal este categoric un lucru mai rar întâlnit. Dezvoltă, te rog.
G: Ei bine, cu siguranţă nu sunt singura care face treaba asta. Recunosc că înainte de a juca Hattrick nu mi-aş fi imaginat că voi avea asemenea preocupări. Dar după ce ''m-a prins microbul'' lucrurile s-au schimbat. Pasiunea pentru joc, cunoştinţele IT şi disponibilitatea de a mă muta în Suedia m-au făcut să fiu ceea ce sunt azi. Si nu regret nimic!

HP: În această notă pozitivă încheiem acest interviu. Gusy, mulţumim pentru timpul acordat şi vă dorim tuturor numai bine, atât profesional cât şi în viaţa personală.

Articol original: HT-Gusy: "I miss latin music and dancing" (17739) scris de artod (11112383). Discuţii: (16534267.1)

Nota editorului:
Aprecierea cititorilor faţă de munca autorului poate fi exprimată cu un simplu click pe butonul Like, un comentariu sau o declaraţie de presă cu referire la acest material.
Vă aşteptăm pe forum: (16534277.1).

Articolul anterior: H. M.: Cinste învingătorilor, onoare învinşilor (17800).