Community » Hattrick Press

Drumul meu spre Liga1

Written by joe_laurentiu

Pasiunea și perseverența excesive m-au ajutat să survolez 58 sezoane neîntrerupte de Hattrick și iată-mă astăzi făcând pasul spre Liga1, în premieră.
Această performanță a apărut ca urmare a unui plan de antrenament a unei generații de atacanți români de 17 ani, până în lotul Echipei Naționale.
Concluziile mele după acest parcurs precum și detaliile planului se regăsesc în articol.

"Puterea pasiunii si a perseverentei” este titlul unei carti scrise de catre Angela Duckworth, profesor de psihologie, care subliniaza regula conform careia perseverenta si pasiunea sunt singurele care fac diferenta intre succes si esec.
Cu ajutorul acestor 2 “motoare” am survolat 17 ani prin Hattrick si iata ca dupa 58 sezoane neintrerupte am reusit in premiera sa ating Liga1 Romania.
Aveam 22 ani cand am inceput sa joc si astazi deja am incaruntit (poate putin prematur 🙂 ) si dimineata, in drumul spre scoala, povestesc cu copilul meu despre cartile pe care le citeste.

Acest articol s-a nascut din dorinta mea de a transmite 2 mesaje (avand exemplul cazului meu) si anume: se poate face performanta cu echipa de club in timp ce cresti si antrenezi (viitori) jucatori de echipa nationala si, mai ales, ca poti ajunge in varf fara sa fii neaparat genial. Daca eu am reușit, atunci fiecare poate reuși, investind timp, organizare, perseverenta si pasiune.
Nu am fost nici cel mai norocos user din joc (la “drum lung” interventia hazardului in joc tinde spre echilibru, cheia fiind sa ai puterea sa depasesti momentele in care esti “faultat”) si cinsitit va recunosc, nu sunt nici cel mai priceput tactician al hattrick-ului. 🙂

In acest lung interval am esuat de mai multe ori in drumul spre Liga1 si nu este o nenorocire sa esuam. Mi-am propus, am planuit, am incercat dar la final s-a dovedit ca nu a fost de ajuns si asta m-a determinat sa incerc sa gasesc un plan si un traseu mai bune.
In aprilie 2010 am urcat pana in Div.II si-n timpul celui de al doilea sezon am renuntat la lupta si am coborat divizii. Apoi, au fost alte 2 incercari bazate pe cate un plan pe termen lung (repornind la drum din diviziile “mici”, cu o noua generatie tânără) care au esuat, ambele in Div.III (in 2013 si 2018).

In toamna lui 2018 exista in propria academie un junior care oferea speranță si el a avut puterea sa-mi planteze gândul unui nou plan, unul desenat in jurul lui si facut pentru el dar si pentru mine. Un plan care sa-l duca pe acest junior la echipele nationale si pe mine in Liga1.
Scriind acestea realizez ca, de fapt, in spatele articolului stă si dorința de a împărtăși povestea lotului actual si drumul meu spre Liga1 si despre acestea sunt detalii in rândurile care urmează.

Juniorul vedeta din academie a fost atacantul Vlad Manescu (440407208) care urma sa fie promovat la echipa mare la 17 ani si 0 zile, avand urmatoarele calitati: atac excelent/ pase bun/ constructie inadecvat/ extrema acceptabil/ Imprevizibil si cu o sincronizare excelenta pe generatia de calificari pentru campionatul mondial WC30, aferent U20.
Am luat decizia sa continui antrenarea lui si dupa promovarea la prima echipa, țintind in prima faza nationala U20 si apoi nationala mare.

Am vandut intreg lotul cu care activam in Div.III (iulie 2018), obtinand aprox. 1,3 miliarde lei si astfel s-au nascut resursele pentru a iesi la cumparaturi pentru alti 5 atacanti din generatia lui Manescu, cu potential real de a prinde nationala U20. Am ales ca toti sa fie romani si asta s-a datorat in mare parte echipei de useri pe care am gasit-o ocupandu-se de monitorizarea respectivei generatii. Interactiunea cu acestia si conexiunea creată rapid m-au determinat sa merg exclusiv pe drumul “patriotismului”, desi alegand din piata globală este foarte probabil să fi ieșit mai ieftin si cu jucatori cu sanse mai mari de a juca mai mult pentru nationalele lor. Astfel, am cumparat inca 5 atacanti romani pe care am platit 587 milioane lei si investitia totala in grupul celor 6 pe care urma sa-i antrenez a urcat in jurul pragului de 800 milioane lei (socotind ca o eventuala listare a lui Manescu mi-ar fi adus in conturi in mod sigur peste 200 milioane).

Merită mentionat faptul ca dupa vanzarea lotului cu care activam in Div.III, am reusit sa “driblez” problema blocarii banilor in rezerve prin intermediul jucatorilor cu lider bun si experienta mare (“viitori antrenori”), reusind revanzarea acestora inainte de căderea pieței pentru acestia, generată de catre oficiali.

Desigur că pe un astfel de plan care propunea cheltuieli colosale, focusat pe juniori de elita in drumul lor spre nationale unde marjele sunt foarte mici, antrenorul excelent a fost prezent pe intreg parcursul si inclusiv acum, in al 14-lea sezon. Antrenamentul acestor atacanti a fost cel care a decis strategia din cadrul clubului.

Aceasta a insemnat o coborâre bruscă din Div.III in VI, pentru ca nu făcea sens să încerc să câștig sambata prin astfel de divizii activand simultan cu 3 jucatori de 17 ani si apoi 18 si tot asa… Inevitabil ar fi aparut frustrarea esecului si un consum inutil de finanțe.
Aceasta este poate cea mai dificilă parte a unui astfel de plan, de restart, respectiv survolarea unei perioade de câteva sezoane in care diminetile de sambata nu mai exista practic (meciurile sunt pierdute dinainte de a incepe), studierea adversarilor este inutila, Cupa “dispare” si Hattrick-ul se traduce doar in serile de joi cand apar fructele antrenamentului. Ușor nu este să-ți autoimpui această detașare față de ideea de bază (meciuri care se succed si care trebuie castigate pentru a indeplini anumite obiective) dar cred ca aici este una dintre cheile unui astfel de plan, constientizarea rapidă si asumarea intregului pachet impus prin plan.

Cei 6 atacanti au urmat strategia de antrenament propice nivelului asteptat la U20, respectiv atac peste care am presărat cateva saptamani de constructie si 4 dintre ei au reusit sa contribuie cu jocuri si goluri in campania de calificari U20 pentru WC30.
Odată atins si depasit acest prim obiectiv, am continuat cu un plan de antrenament care sa le maximizeze sansele de a prinde selectii la echipa nationala mare. Strategia a fost ca, incepand de la varsta de 21 ani, sa antrenez “calitățile secundare” iar apoi sa revin pe antrenamentul de atac, când având acesti jucatori la o anumită maturitate (din perspectiva calitaților) să pot ataca si marea performanță cu echipa.

Am inceput cu constructia, dat fiind ca se plia cel mai bine pe stuctura de 6 jucatori (exact locurile disponibile pentru antrenamentul 100%), folosind cele 4 locuri disponibile pentru antrenament 50%, pentru a mai genera niste bani prin antrenament si vânzare.
Cand atacantii au atins nivelul dorit de constructie, am mutat antrenamentul pe pase. Pe aceasta etapa a planului a aparut posibilitatea de a incepe să și câștig meciuri si de a urca divizii si, de asemenea, de a aduce in lot jucatori cu care să mă pot lupta ulterior pentru marea performanță. Acești jucatori aveau varsta in acelasi interval precum atacantii avand deja calitatatile la nivelul dorit (mai puțin cele de pase care urmau să se imbunatateasca prin antrenamentul meu). Din lotul actual care a reusit promovarea directa in Liga1, 2 mijlocasi centrali si 1 extrema au fost adusi in club la acel moment.

Atacantilor le trebuie si calitate de extrema si aici problema suplimentară vine din faptul că de antrenament 100% pot beneficia saptamanal doar 4. Am amânat momentul in ideea ca, in timp, sa pot concluziona care este clasamentul celor 6 atacanti (valoare si potențial pentru nationala mare). Pe ultimul din acest top l-am vândut cu 299 milioane lei, iar pe penultimul am decis impreuna cu monitorii generatiei să-l pastrez si să-l antrenez pe pozitia de 50%.

Un alt aspect de avut in vedere pentru intervalul in care atacantii se antreneaza la extrema este acela ca rezultatele pot suferi (este greu sa joci fiecare sambata cu 2 extreme cu nivel slab-acceptabil). Sunt conștient că nu am funcționat cu pedala eficienței apăsată la maxim pe intreg planul si altcineva poate găsi variante mai bune (de exemplu, cei 2 mijlocasi cumparati inainte, pe antrenamentul de pase si care sunt si acum in lot, au cam “pierdut vremea” pe saptamanile cu antrenament de extrema).

Cand atacantii se apropiau de varsta de 27 ani, am revenit cu antrenamentul pe modulul de atac si am decis sa pastrez in lot doar 4 atacanti, vanzandu-l cu 270 milioane lei pe acel “penultimul din top 6” care primise 50% antrenament de extrema.
Resursele financiare sunt foarte importante pentru că-ți asigura achizitia unor jucatori de top si pe acest traseu de antrenament pentru atacanti am incercat sa extrag si castiguri din antrenarea altor jucatori (in special pe modulele de constructie 50% si mai ales pase). Acesti bani plus sumele incasate din vanzarea celor 2 atacanti, plus sumele “inviate” din vanzarea viitorilor antrenori, au asigurat completarea lotului cu extreme la preturi de 240 si respectiv 270 milioane, mijlocas de 258 milioane, a unui portar de 229 milioane, plus 3-4 fundasi.

Odată cu revenirea la antrenamentul de atac, lângă cei 4 atacanti ramasi in lot, incerc să atrag un beneficiu cat mai mare din saptamana de antrenament, insistand pe cat o permit jocurile să activez cu 5 sau 6 jucatori pe pozitia de atacant pe o saptamana, crescand calitatea de atac pe mijlocasii din lot (jucati miercurea pe pozitia de atacant).
Intre timp, 2 dintre cei 4 atacanti păstrați in lot sunt in “anturajul” restrâns al echipei nationale si contribuie in meciuri, iar acest sezon ne-a acordat accesul spre Liga1.

Avansarea pana in Liga1 este un succes. Faptul ca mi-au trebuit 58 sezoane consecutive pentru aceasta, este un semn ca n-am beneficiat de o super-abilitate si nici n-am facut vreo descoperire revolutionara in Hattrick, dar pot afirma cu tărie că am facut exces de pasiune si perseverenta 🙂
Da, ele incă imi domină abordarea din joc si astept urmatorul sezon!
Allez l’OM!!!