Interviu cu cei mai longevivi useri din România
30 august 1997. Stai, ce? Deja e 30 august 2017? Păi atunci e o zi extrem de importantă pentru Hattrick. Pentru că în 30 august se împlinesc 20 de ani de când acest joc a fost creat. E o zi extrem de importantă.
Și cum puteam sărbători în Hattrick Press această ocazie specială dacă nu printr-un articol? Astfel că am adus în fața dumneavoastră pe unii dintre cei mai longevivi useri români din joc. Aceștia ne spun cum e să fii alături de Hattrick de mai bine de 10 ani și cât de mult s-au schimbat ei în acest timp.
Nu toată ziua ai ocazia să îi citești pe toți acești "dinozauri", așa că nu rata ocazia asta: lectură plăcută! Și... La Mulți Ani, Hattrick!
Savu_ (71876)
1. Ce te ține în Hattrick de atât de mult timp?
Ar fi frumos să răspund ceva pompos, precum "competiția" sau "dorința de a învinge" ori mai știu eu ce. Adevărul dureros este că mă ține în joc... inerția. E ca un fel de rutină, o dată pe zi, sau la două zile, mai intru să văd ce mai face echipa.
Din păcate, pasiunea din primele sezoane a dispărut, comunitatea este și ea infinit mai săracă și mai puțină.
2. Cum vedeai Hattrick-ul la începuturile tale în joc și cum îl vezi acum?
La începuturi aveam mulți, foarte mulți prieteni în joc, iar competiția în sine era un eveniment aprig dezbătut la bere. Astăzi nu cred că mai joacă nimeni din cei cu care am început, am rămas cam singur.
3. Cât de mult s-a schimbat persoana din viața reală în tot acest timp?
Sunt aceeași persoană, dar evident că, în 15 ani, evoluezi ca om, nu poți să fii același la 40, cum erai la 25.
Menumorut (67823)1. De fiecare dată a fost altceva. La început am vrut performanță și am fost la un pas să promovez în prima divizie. Odată a fost o federație în care scriam niște articole interesante pe pagina echipei. Altădată, când am emigrat și am vândut toți jucătorii a fost pentru că am vrut să cresc jucători pentru națională, să ajut comunitatea. Acum e că am început de la zero și încerc să văd cât de sus poți să mergi cu o echipă "self sufficient" fără să faci trading.
2. La început, era o comunitate mică ce a crescut vertiginos. Nu existau clișee, dar posibilitățile de exprimare erau destul de limitate. Astăzi, cu o comunitate imensă, nu este greu să faci trading dacă ai timp. E destul de ușor să faci bani și să crești repede, însă acum posibilitățile tactice și strategice sunt aproape nelimitate. Pentru cineva fără timp, ca mine, este foarte greu de ținut pasul. Totuși, cu pași mici se poate încă înainta.
3. Persoana nu s-a schimbat prea mult, ceea ce s-a schimbat, însă, este decorul. Încă mai lucrez sâmbăta dimineața la diverse proiecte și am o fereastră deschisă în Hattrick, urmărind meciul, însă nu mai am timp să analizez temeinic adversarii și să pregătesc fiecare partidă la fel cum o făceam cândva. Am rămas același ambițios, dornic de perfecționare, fidel motoului meu de la început:
The winner will find a way, the loser will search for an excuse.
Tridentus (69103)1. Este o ambiție de-a mea să nu pierd numele echipei (da, sunt din Urziceni și, deși stau în București, mă simt legat de orașul copilăriei și de echipa locală pe care o urmăream și când juca în divizia județeană). Și mai am o ambiție: să rezist cu investiții minime și să acumulez un buget cât mai mare, buget pe care vreau să îl sparg când voi decide că vreau ca Unirea Urziceni din Hattrick merită să fie și ea campioană.
2. Am fost "contemporan" cu mulți "clasici". Eram student pe vremea aia și ne vedeam pe la câte o terasă în Regie. Era un joc ce ne "aduna" la o bere. Probabil încă o mai face în cazul unora. Poate, de fapt, eu m-am schimbat, și jocul este la fel de eficient pe latura "socială". :)
3. Oho... superbă întrebare. Din studentul care o ardea pe net cam în aceeași măsură cu terasele sau cluburile, acum sunt un tată ce o mai arde pe net când mai are timp. Aștept să predau echipa băiatului meu. :) Așa că m-am schimbat mult, dar totodată și foarte puțin, dacă încă mai joc Hattrick.
Mawkish (70928)Din păcate, grupul de prieteni ori s-a distanțat ori nu mai e.
Joc doar din inerție, nu ocupă mult timp și plăcerea pe care o am acum este aceea că am doi jucători cu potențial la națională.
Dacă și la începutul acestui joc am avut doi jucători ce puteau fi la națională, care erau chiar mai buni ca cei de azi, măcar la cei de astăzi unu dintre ei a și prins un meci oficial. Astfel, sunt un pic mai motivat din acest punct de vedere. :)
Ca să povestesc de la începuturi, era în perioada când încă mergeam prin Regie (chiar dacă eu sunt născut în București), urmăream meciurile la o bere sâmbăta împreună, apoi jucam și o miuță. :)
Printre ei erau Metalicos, Persmpre (RIP), Jon, Ibiza, îmi scapă numele dar avea echipa cu
AC MIllan și mulți, mulți alții. Plus prietenii de la bloc, ginuwine, care încă cred că mai are echipă, PHX și încă doi ce s-au retras (Illuminatii, a fost și în prima divizie o perioadă) și veneau și ei la bere prin Regie. :)
Ca să răspund scurt la întrebări:
1. Cred că ne e greu să ne despărițim de prima dragoste. :)
2. Mai simplu, mai ușor de înțeles și cu muullt random :) și cu persoane ce ne duceau pe căi greșite, gen 5-5-0 aka Burebista. :)
3. Păi, de la un adolescent, la familie, 2 copii și un job.
Piticot (56763)1. De 50 de sezoane îmi doresc să ajung în Divizia A. Acest lucru se va întâmpla când se vor desființa - din lipsă de utilizatori umani - diviziile II-VI. De VII și VIII am scăpat deja... așadar, aștept.
2. "Tainele" HT-ului erau o sursă nesfârșită de discuții cu ElTorque și Torin. Acum cred că am avea alte priorități. Plus că nu mai e așa de ușor de stat ore în șir pe chat la servici.
3. Am primit cândva gratis un tricou oficial Hattrick, XXL. Între timp, nu mai încap în el.
Ovidiu (62279)1. Cred că mai ales inerția. E și sentimentul că, dacă am jucat atât timp, parcă e păcat să renunț. Ajută și că nu îmi ia multă vreme. E numai bun pentru o pauză de câteva minute, așa că pot să intru zilnic. Probabil că m-ar fi pierdut dacă nu ar fi introdus Academia. Acum singurul meu scop este să antrenez jucători proprii și/sau să îi văd cum se duc în lume să se facă mari.
2. Pentru mine, Hattrick a fost în primul rând despre comunitate. Am început să joc ca să am ocazia să mă confrunt cu un amic. Am continuat după ce am descoperit alți amici online. O vreme ne-am confruntat tactic. Apoi „literar”, în anunțuri de presă. Apoi ne-am luat cu altele. Vieți mai complicate, a apărut Facebook...
Dar la început Hattrick era relativ simplu, fără prea multe complicații. Pentru mine a fost cea mai bună perioadă. Dar admit că nu sunt în publicul țintă: majoritatea utilizatorilor doresc probabil un nivel mai ridicat de complexitate, de unde și dezvoltările permanente ale jocului. Pe mine m-au pierdut pe parcurs.
Îmi aduc aminte de vremurile când importanța mijlocului era disproporționată. Așa că am făcut ce făcea toată lumea: am antrenat mijlocași. Probabil am antrenat ceva mai bine, pentru că la un moment dat am avut primul mijlocaș român cu construcție divin - am uitat cum îl chema :( -, apoi primii trei mijlocași români divini, și apoi s-a schimbat modul de calcul al salariilor și ăștia trei m-ar fi băgat în faliment. Ei bine, eu aici m-am pierdut, undeva în preistorie.
3. Tocmai am verificat: m-am înscris în joc pe 12 februarie 2002. Au trecut 15 ani. Ehe, mult m-am schimbat: personal, profesional. Mai bine nu mă gândesc. Ce bine era când eram tineri!
alamatic (65970)1. E o chestie pe care pur și simplu te poți baza că funcționează în aproape orice condiții. În "tinerețe" am jucat mai multe jocuri gen "Footbal Manager", iar acesta a rămas singurul pe care-l mai frecventez (e adevărat că destul de rar). Nu necesită actualizări sau alte eforturi pentru a-l ține funcțional. Nu poți să îl grăbești (să termini câteva sezoane într-o noapte de exemplu)... :)
Apoi, probabil că e vorba de amintirea vremurilor de la început când eram mai mulți cunoscuți/colegi care îl jucam.
2. La început mă logam de mai multe ori pe zi, cu toate că funcționalitățile erau mai limitate. Între timp, a devenit doar o obișnuință săptămânală... Să văd ce s-a mai întâmplat cu echipa/jucătorii, etc.
3. Atunci: un proaspăt absolvent, tânăr căsătorit.
Acum (după 15 ani): tată a doi copii, încă frecventând hattrick.org, unul din ultimele obiceiuri ce au rămas de atunci. :))
vladut (51123)1. Obișnuința și faptul că Hattrick nu e un joc care să necesite să investești foarte mult timp în el (decât dacă ai ambiții mari). Nu joc Hattrick pentru că vreau să câștig ceva anume (titlul, cupa, seria).
Niciodată nu m-am dedicat unui scop precis în acest joc sau să zic ceva de genul: "Bun, acum mă pun și strâng bani, ca să-mi fac o echipă trăznet, cu care să mă duc până în Liga I". Poate dacă investeam mai mult timp în acest joc, ajungeam să-mi pun și astfel de condiții. Însă, aproape tot timpul, cu excepția primilor șase sau șapte ani, am jucat Hattrick relaxat, doar pentru plăcerea de a-l juca și de a întâlni echipe/oameni noi.
Asta nu înseamnă că nu îmi doream să mă duc cât mai departe în cupă sau să promovez într-o ligă superioară, doar că nu am luat-o ca pe un eșec dacă am ieșit din cupă în turul 3, dacă am retrogradat sau dacă am ratat o promovare din cauza golaverajului.
Îmi doresc să văd prin ce ligi mai trec, ce adversari mai întâlnesc, ce mai face naționala la HT, adică îmi doresc să savurez călătoria și nu mă grăbesc să ajung la o destinație anume.
2. Hattrick era un joc în care trebuie să reușesc, probabil mânat și de ambiția mai mare de la acea vârstă (vreo 20 ani). Mă frustram maxim în meciurile în care motorul mă dezavantaja, un meci în care eram "furat" putând duce la o întreagă zi de miercuri sau sâmbătă pierdută printre întrebări și nervi degeaba. Ca să vezi ce face prea multă pasiune dintr-un om. :)
În acest moment, Hattrick este singurul joc pe care-l mai frecventez și probabil că situația asta nu se va schimba. Din punct de vedere tehnic, cred că, mai nou, s-a investit ceva în arhitectura/structura jocului și în încercarea de a face anumite procese cât mai transparente pentru useri. Mare grijă însă să nu devină prea transparente, pentru că pe urmă rămânem doar cu probabilități și matematică.
3. Foarte mult, am devenit o persoană mai echilibrată din toate punctele de vedere. În adolescență și în primii șase, șapte ani de Hattrick, aveam și o nestăvilită pasiune pentru fotbal care între timp a pălit rău de tot (acum de abia mai prind un meci de Champions League din când în când).
Asta deoarece s-au schimbat și prioritățile în viață, am terminat o facultate, m-am angajat, am schimbat vreo patru locuri de muncă, m-am căsătorit, mi-am cumpărat o casă, dar tot timpul am avut grijă să las puțin timp și pentru Hattrick. Ca-n reclama aia: "Oaza ta de relaxare". :)
Nota editorului: Aprecierea cititorilor faţă de munca autorului poate fi exprimată cu un simplu click pe butonul Like, un comentariu sau o declaraţie de presă cu referire la acest material.
Vă aşteptăm pe forum: (17125483.1).
Articolul poate fi urmărit și pe pagina noastră de Facebook: (https://www.facebook.com/notes/hattrick-press-romania/).
Articolul anterior: Noroc sau ghinion în Hattrick. Abordare statistică (20168).
2017-08-30 12:30:11,
850 views
Link directly to this article (HT-ML, for the forum):
[ArticleID=20191]